Efectul yo-yo

Organismul are o “memorie a greutăţii”

În sfârşit aţi reuşit să slăbiţi! După mari eforturi, o disciplină de fier, 3-4 săptămâni de piept de pui cu salată …, de negustat pâine şi de renunţat la ceea ce vă place mai mult, în sfârşit cântarul vă arăta cifrele mult dorite. Puteţi să purtaţi haine care de 2-3 ani stăteau în dulap pentru că nu vă mai încăpeau, toată lumea vă felicită, vă simţiţi orgolios(ă) pentru că aţi reuşit să atingeţi greutatea mult visată.

Şi acum…oare ce se întâmplă???

Probabil că pentru început vă veţi uita la pâine, la dulciuri şi la alcool ca şi la cei mai mari duşmani, însă, treptat, fără să vă daţi seama veţi începe să apelaţi din nou la pantalonii mai largi din dulap, să mai desfaceţi un pic cureaua …pentru că nu veţi putea evita pentru tot restul vieţii alimentele care vă plac atât de mult şi care vă dau de cele mai multe ori o stare de bine, de linişte, de confort..Şi aşa, treptat, nu veţi mai încăpea în blugii pentru care aţi depus tot acest efort; pentru că… v-aţi îngrăşat la loc.

Acest scenariu se repetă în procent de 80% în cazul persoanelor care urmează diete de genul acesta, diete care sunt dezechilibrate, hiperproteice, disociate, pe grupe de sânge… etc. Se numeşte efectul YO-YO pentru că greutatea scade şi creşte foarte repede fără a se menţine stabilă. De cele mai multe ori, kilogramele câştigate sunt mai multe decât cele pierdute. Repetarea acestui scenariu duce la creşterea masei adipoase în detrimentul celei musculare şi la îngreunarea scăderii în greutate in viitor, chiar dacă se va încerca un regim sănătos şi bine structurat din punct de vedere nutriţional.

De ce se întâmplă acest lucru?

Fiziologic organismul tinde să revină la greutatea iniţială, aceea pe care o recunoaşte ca fiind a lui, pentru că avut-o o perioadă mai lungă de timp. Organismul are un fel de “memorie a greutăţii”; el percepe scăderea în greutate ca pe un accident, o situaţie trecătoare generată de un stres metabolic din care el trebuie să iasă pentru a ajunge la normalitate. În plus, el va încerca să se apere de aceste situaţii făcându-şi rezerve (sub forma de ţesut adipos) pentru eventuale perioade de stres ce vor urma. De aceea, după atingerea greutăţii dorite se indică o perioadă de menţinere a noii greutăţii pentru minimum 6 luni (în felul acesta se resetează memoria organismului cu privire la greutate). Dupa dietă, datorită scăderii ţesutului adipos, valorile leptinei sunt mai mici. Leptina este un hormon capabil să scadă apetitul şi să crească consumul energetic. În afară de aceasta, se va produce o creştere a sintezei de ghrelină, hormonul ce stimulează apetitul şi care este responsabil de senzaţia de stomac gol. Aceste schimbări hormonale vor duce la un apetit considerabil mai mare care creează probleme în menţinerea greutăţii dupa o cură de slăbire.

Aceste schimbări fiziologice sunt mai pronunţate dacă scăderea în greutate a fost foarte rapidă şi dacă dieta urmată a fost cu un conţinut caloric foarte scăzut, sau dacă a fost lipsită de carbohidraţi.

Prin urmare, să încercaţi să slăbiţi lent, să ocoliţi dietele hiperproteice, hiperlipidice sau disociate care sunt de obicei urmate de o incapacitate de a controla apetitul. Dacă urmaţi o dietă hipocalorică, cu un conţinut suficient de carbohidraţi şi cu un control moderat al cantităţii de grăsime, veţi avea mai mult succes în meţinerea greutăţii.

Vă sfătuiesc să apelaţi la sfaturile unui specialist care să vă ajute să adoptaţi obiceiurile alimentare adecvate fiecăruia dintre voi, astfel încât să obţineţi o scădere în greutate care se menţină în timp.